Anomie este un termen folosit în general pentru a descrie o stare de dezordine socială sau confuzie morală.
Definiția cuvântului anomie după Emile Durkheim
Sociologul francez Emile Durkheim a dat o definiție deosebit de faimoasă a cuvântului anomie. Potrivit lui Durkheim, anomia este o stare de dezorganizare socială în care regulile normale de comportament se pierd sau se confundă. Această stare poate fi cauzată de o perioadă de schimbări sociale rapide sau de o criză economică.
Durkheim și-a dezvoltat teoria anomiei dintr-un studiu al crimei din Franța. El a descoperit că ratele criminalității au crescut dramatic în perioadele de schimbări sociale rapide, cum ar fi Revoluția Franceză. De asemenea, a observat că criminalii se distingeau adesea prin lipsa de legătură cu societatea și normele acesteia. Din această observație, Durkheim și-a dezvoltat teoria conform căreia anomia este o cauză importantă a criminalității.
Potrivit lui Durkheim, anomia poate avea efecte negative semnificative asupra societății. Poate duce la pierderea simțului comunității și a solidarității sociale, ceea ce poate duce, la rândul său, la creșterea criminalității și la instabilitate socială.
Teoria anomiei a lui Durkheim a avut un impact semnificativ asupra sociologiei și continuă să fie discutată și dezvoltată de sociologii contemporani.
Anomie conform sociologiei clasice
Anomia, conform sociologiei clasice, se referă la lipsa de reguli și norme sociale într-o societate. Această lipsă de reguli poate duce la un comportament anormal și conflicte sociale. Sociologia clasică a fost influențată de opera lui Émile Durkheim, care a definit anomia ca rezultatul unui dezechilibru între forțele coeziunii sociale și forțele dezintegrarii sociale. Potrivit lui Durkheim, o societate care se confruntă cu o anomie puternică este o societate în criză.
Sociologia clasică a definit anomia ca fiind lipsa de reguli sau norme sociale. Acest lucru s-a manifestat prin faptul că indivizii nu se mai simțeau legați de valori comune și erau mai puțin înclinați să respecte regulile societății. Societatea a fost văzută atunci ca fiind în criză.
Această definiție a fost criticată de sociologii moderni, deoarece implică faptul că anomia este un fenomen exclusiv negativ. Totuși, indivizii se pot simți eliberați și de faptul că nu mai sunt supuși unor reguli și norme sociale restrictive. Ei pot explora apoi noi orizonturi și pot dezvolta noi forme de viață.
Anomia poate fi, așadar, văzută ca un proces dual: pe de o parte, poate provoca o criză socială, dar, pe de altă parte, poate fi o sursă de libertate și creativitate.
Pentru Emile Durkheim, anomia este definită ca o lipsă de reguli și norme sociale. Sociologia clasică definește anomia ca o stare de dezorganizare socială.